|
|
So , m-am gandit sa postez si eu primul meu fic cu Tokio Hotel . Astept criticile , sfaturile si orice altceva . Promit ca nu ma voi supara , pe cuvant de cercetas .Tin sa precizez ca ficul nu este foarte reusit . Ma rog , cititre placuta :
Uploaded with ImageShack.us
Capitolul 1
O noua pagina a cartii , o noua intamplare , o noua dezvaluire , o noua persoana. Totul e nou in aceasta lume , imprevizibil , lipsit de sens, penibil , stupid la fel ca si viata asta de nimic pe care o duc . Nervii imi cedeaza, iar toate foile pe care le tineam in mana se izbesc de peretele crapat din care tasneau raze de apa . Foite subtiri de var , de culoare verde se prabusesc pe podeaua plina de pamant . Privesc pe geamul cenusiu , spart cu “rama” ruginita . Respir si inspir accelerat datorita starii mele . Scot un tipat ascutit si cad in genunchi , pe podeaua ce trosneste sub trupul meu . Lacrimile imi cad , mainile imi tremura la fel ca si buzele iar genunchii ma dor . Sufletul imi e rece si inghetat. -Cum au putut sa imi faca asta ? Cum ?! Cuuum ?! reusesc sa rostesc intrebarea fara raspuns , fara vreo insemnatate. Arunc tot ce imi sta in cale si ma reped spre chiuveta . Rugina domneste peste ea la fel ca si peste robinet din care se scurg picaturi de apa, provocand un zgomot enervant. Lovesc cu toata puterea robinetul acesta izbindu-se , in cele din urma , de perete .Alte foite de var mucegaite si umede fac contact cu podeaua. Imi ridic capul si ma privesc in oglinda plina de crapaturi . Zaresc un chip palid , alb , cu cateva suvite lipite de el , niste ochi negri , jucausi , tristi . Tip din nou , neauzindu-ma nimeni nici de data asta. Tip , ma eliberez de toate gandurile ce imi invadasera mintea acum cateva minute. Imi pun intrebari la care nu voi afla niciodata raspunsul . De ce ? Pentru ca sunt o lasa , vreau sa aflu lucruri despre trecutul meu dar mi-e frica sa rascolesc amintirile caci imi e teama de ceea ce voi afla . -Nu merit nimic , niiimic !!!!! ii spun din nou chipului din oglinda. De data asta il vad cu lacrimi pe obraji, izvorate din dezamagiri , si cu ochii rosii . Pasii ma conduc la dulapiorul vechi din coltul camerei . Il deschid si iau de acolo un flacon cu pastile , o sticluta cu o subtanta portocalie in el si o seringa. Ii inchid usita ce se mai tinea intr-o balama iar apoi ma indrept din nou spre chiuveta .Imi pun cateva pastile in mana , mi le apropii de gura , le pipai cu ajutorul buzelor ,dar nu le pot inghiti ci le dau drumul pe jos. -Hai laso , fa-o , fa-o ! Privesc din nou chipul din oglinda, iar curajul incepe sa imi puna stapanire pe intreg trupul.Imi pun din nou niste pastile in mana ,dar de data aceasta grabesc procesul . Le inghit direct , fara sa le analizez . Incep sa ma simt mai bine . Pun o parte din continutul portocaliu al sticlutei in seringa pe care mi-o infig in vene . Imi introduce rapid continutul ei in sange iar acesta isi face efectul . O stare de euforie imi cuprinde corpul iar acum pot spune ca ma simt chiar bine. Amintirile imi strapung mintea , filmul vietii mele mi se deruleaza din nou in minte , nu mai suport , nu mai pot , plang , zbier , ma eliberez . -Nu ! Uite ce ai reusit sa ma convingi sa fac , nenorocito ! ma rastesc eu la chipul din oglinda. Numai din cauza ta am ajuns asa . Incep sa rad batjocoritor , ironic si imi strang din nou degetele, conturandu-se astfel pumnul . Mi-l ridic la nivelul oglinzii si lovesc cu toata puterea de care dispuneam in acel moment . Degetele imi tremura , imi sangereaza , le las sa imi cada pe langa corp . Picioarele imi tremura , imi cedeaza , cad jos . Scot un scancet , incep sa plang si imi inchid ochii. Becul vechi incepe sa palpaie rapid si se stinge . S-a terminat totul … pentru moment .
Sunt sigura ca am avut greseli :"> .Sorry !
_______________________________________ Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu scapa de ea in viata. – Robert Heinlein *Cititi regulamentul ! Daca aveti probleme ce tin de moderator dati-mi un PM si rezolv .Multumesc !*
|
|