M-am gandit si eu sa pun un fic, putin mai ruginit, dar sper sa fie pe placul vostru Labirintul Vietii
Prefata:Cand soarta iti face in ciuda si tu trebuie sa-i raspunzi cu aceeasi moneda, asta daca poti.
Intr-o dimineata de iunie, cand scoala se sfarsise, o fata statea in camera ei, uitandu-se pe geamul aburit de la atata ploaie. Avea un creion in mana si parca acea ploaie de vara o fermecase. Incerca sa puna creionul pe hartie si sa schiteze niste versuri, insa nu putea. Mereu cand incerca, pe foaie apareau versurile unei alte melodii. O melodie de la Tokio Hotel, mai exact „Monsoon”. Ea se descuraja si lasa foaia cu creionul pe masa. Se duse spre sifonier si alese niste blugi jerpeliti, si un hanorac care ii ramasese mic. Iesi din camera si se indreapta spre sufragerie. Mama ei nu era. Fata gasi pe masuta din lemn un bilet in care scria ca vine diseara. Lasa biletul la locul lui si se indreapta spre usa, in timp ce isi lua si o umbrela. Pe strada nu mai era nimeni, doar stropi mari pe apa care se loveau de asfaltul tare, evitand-o pe ea. Vroia sa se duca in parcul de langa scoala... Nu stia de ce, dar parca strazile umede ale orasului o chemau, parca vroiau s-o ocroteasca. Chiar daca avea doar 13 ani se putea descurca cu banii, era reponsabila, isi iubea parintii si era fericita ca avea o locuinta stabila. Familia ei nu avea o situatie financiara foarte buna, fata avand doar alocatia ce o primea de la scoala pe o luna. Dar nu era trista din aceasta cauza, ea stia ca o sa faca o faculate buna si o sa ajunga sa aiba banii ei, dar ajutandu-si si parintii. Tot cei mai ramasese era speranta care, din proverbe, nu moare niciodata. Ajunsa in parc nu prea avea unde sa se aseze asa ca a continuat sa se plimbe. Parcul nu era foarte mare si nu avea doar 2 leagane si o multime de copacii, aproape fiecare cu povestea lui care a fost traita in casutele improvizate din ei. Ploaia parca nu se mai oprea, ei i se parea ca dureaza de ore intregi, dar tot nu parasi parcul.
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
Ohh , Mada , fic nou by you . Sa vedem ce are persoana mea de comentat : -"si alese niste blugi jerpeliti, si un hanorac care ii ramasese mic" Formularea asta e cam de clasa a III-a . Puteai sa formulezi altfel . Uite o varianta : "si isi alese o garderoba formata din niste blugi jerpeliti si un hanorac ce nu ii era tocmai bun " . Ar fi sunat mai bine . -"evitand-o pe ea." In partea asta a propozitiei "pe ea" nu isi are locul avand in vedere ca ai folosit pronumele personal "o" inainte . -"Tot cei mai ramasese". Aici , "cei" trebuie scris cu cratima [sunt doua parti de vorbire ce se rostesc in aceeasi silaba]. -"multime de copacii" . Cuvantul "copacii" nu avea nevoie si de al doilea 'i' [articolul hotarat].
Ohh , da . Am terminat. Sper ca nu te-ai suparat pe mine ciresica :o3 .Ma sti ca sunt critica . Ideea mi se pare interesanta . Continua si va iesi ceva foarte bun . I'm sure . Bafta la scris si astept urmatoarea parte.:*
_______________________________________ Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu scapa de ea in viata. – Robert Heinlein *Cititi regulamentul ! Daca aveti probleme ce tin de moderator dati-mi un PM si rezolv .Multumesc !*
#3
maady_love_th Administrator Din: din patul lui tom
Postari: 279
Deci este foarte frumos fan ficul si abea astept continuare dar am si eu o opservatie daca nu te superi pe mine.Ai scris gresit cuvantul facultate.asta e opservatia mea si astept next-ul ideea fan ficului este foarte buna
_______________________________________ And we go on And we go on and in and on We don't belong We don't belong,belong To anyone The pain of love will last forever Promise me,promise me We turn and break the pain together The pain of love Love LOve..
Aici stiu dialogul e cam mult si poate putin aiurea, dar e mai de demult si nu prea am stiu cum s-o dreg, imi vine mai usor sa scriu decat sa corectez.
Isi aminti discutia cu o seara inainte cu mama sa. Aceasta ia spus ca nu mai au multi bani si ca vor trebui sa vanda din lucruri si sa ii ia alocatia. Fata nu ripostase pur si simplu da din cap in semn de da si ii da bani pe care ii mai avea. Hotara sa plece dar, in gandul ei isi facu o promisiune sa isi ajute parintii cu mai multi bani. Trebuia sa isi gaseasca o slujba dar, nu putea pentru ca nici nu avea buletin. Ii trebuia ceva simplu si cu profit mare. Trebuia sa se gandeasca. In drum spre casa se tot gandii. Isi adusese aminte de foaia pe care o lasase acasa. Doar ca ei nu ii veneau in mimte alte versuri decat cele de la „Monsoon”. Trecand pe langa un bar vede pe usa acestuia un text si se opri sa-l citeasca. Era vorba de un concurs de karaoke, premiul cel mare era de 1000€. O singura problema: trebuia sa ai buletin pentru a lua banii. Fata ofta lung si merse acasa. Mama ei nu se intorsese acasa dar, inca nu era seara asa ca fata se duse in camera ei si se arunca in pat gandindu-se la ce ar putea face la varsta ei pentru a face bani. A doua zi dimineata, ploaia a incetat, soarele mangaia fata ei aratandu-i intreaga frumusete parca, transformand-o intr-o zeita. Ea dormise in seara precedenta imbracata. Toata aceasta „transformare” se sfarsi cand incep sa ii sune telefonul. Fata s-a ridicat lenesa din pat si ia telefonul, raspunzand. -Alo...? -Buna dimineata, somnorici! -Aaaaa... Neata’ ce s-a intamplat, Denise? -Pai... Stiu ca iti place foarte mult TH, ..., si am gasit bilete la concertul lor in primul rand! -Uau... Super. Dar..., eu nu am bani de bilet... -Ok! Scuze de trezire..., pa! -Pa! Nu putea sa creada, TH aveau concert si ea nu mergea. Chiar daca nu a mai fost la unul, deobicei se urca pe un bloc in aproprierea stadionului si ii auzea. Nu putea sa se urce pe niciun bloc pentru ca stadionul era la marginea orasului unde nu prea era populatie... Ofta adanc si se arunca iar in pat. Peste cinci minute, iar se auzea telefonul. Fata se ridica aproape enervata din pat si raspunde. -Ce mai e?! -Usurel, fata... am o veste... Spuse Denise, misterioasa. -Ce veste? -Ti-am luat si tie bilet!!! Urla prietena ei in telefon. -Ce???? Nu pot sa te las sa faci asta! Tu nu sti cat costa un bilet la ei? Si mai ales in primu’ rand?! Nu o sa iti pot da banii nici daca sunt scava ta toata viata!... Zise copila, mirata de getul nobil al fetei. -Ho ma! Iti dau un indiciu... ce spui cand auzi „Ho, ho,ho!”? Continua gulumeata Denise. -Multumesc, Mos Craciun? -Da. Si Mosu’ face cadouri, nu ia bani! -O problema... Nu e Craciunu’! Zise ironica Leah -Nu conteaza, sa spunem ca Mosu’ sa oprit la benzinarie si abea acum a venit si pe la tine. Denise era foarte bine dispusa si foarte glumeata. -Sa zicem asa....Apropo, cand e concerul? -Diseara. -Ce?! Diseara? Nici nu am cu ce sa ma imbrac.! Striga Leah exasperata si trista in acelasi timp. -Ba da ai un dulap plin cu haine. -Sa speram, zise ea demoralizata. -Ok, cauta ceva frumos si vino la mine la sapte. -Sigur, iti multumesc din toata inima mea. Voi face orice ca sa ma revansez. Spuse Leah, cu lacrimi in ochi, era in culmea fericirii si acum o adora pa Denise. -Nu trebuie decat sa fim prietene si gata. Hai pupici si me vedem la mine. Pa!
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
#5
maady_love_th Administrator Din: din patul lui tom
Postari: 279
Deci ador fan ficul asta.Imi place foarte mult .Eu una nu am nici o sugestia.Astept next-ul
_______________________________________ And we go on And we go on and in and on We don't belong We don't belong,belong To anyone The pain of love will last forever Promise me,promise me We turn and break the pain together The pain of love Love LOve..
Scuzati-mi greselile din fic, a fost scris intr-a 5-a xDD Pune next, monstrulet:* (Apropos, sa nu o acuze cineva ca mi-a furat ficul ca eu i l-am dat de buna voie si nesilita de nimeni xD)
Artemis , o iei in casatorie pe cetateana "Madalina" ? :]] Asta a fost primul lucru la care m-am gandit in momentul ala :]] Si Katy , stai linistita scumpo , nu o acuza nimeni . Nu prea ar avea cine ;]]
De comentat , comentez maine ratusca . Dau la mesajul asta un edit . Acum as scrie doar aberatii .
Am sosit cu un EDIT Deci , isi face aparitia criticul enervant . >:] Sa incepem : "Aceasta ia spus" , corect e "i-a spus" caci sunt doua parti de vorbire diferite : un pronume personal si un verb. "Hotara sa plece dar, in gandul ei isi facu o promisiune sa isi ajute parintii cu mai multi bani." aici "hotara" trebuie scris cu ,,î" din "i" pentru ca e la finalul cuvantului si ai nevoie de o virgula . "se tot gandii" , aici trebuie scris cu un singur "i" , nu cu doi . Gata cu criticile :]] E foarte dragut gestul lui Denise , sunt sigura ca sunt prietene bune. Mi-au placut acele glumite facut de prietena lui Leah , oh , imi place numele ales :-x .
Sper ca nu v-ati suparat nici tu si nici Katy pentru criticile mele .Vreau continuarea ! :* Ti pup in bot .
_______________________________________ Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu scapa de ea in viata. – Robert Heinlein *Cititi regulamentul ! Daca aveti probleme ce tin de moderator dati-mi un PM si rezolv .Multumesc !*
A inchis telefonul si s-a aruncat in pat. Se gandea cu ce sa se imbrace. Era dimineata putea, sa faca inca ceva pana la 7. A hotarat sa se plimbe prin oras cu cativa banuti pe care ii mai avea si poate sa isi gasesca ceva dragut de purtat. S-a imbracat in hainele de ieri si-a luat tenisii si a iesit pe usa. In oras era mare agitatie, asa ca a luat-o prin spatele unor blocuri. S-a invartit printre blocuri pana a acceptat idea ca s-a pierdut. S-a uitat la ceas, era 12 jumatate. S-a pus pe un fotoliu vechi si abandonat de cineva si incerca sa isi dea seama pe unde sa mearga. Au inceput sa se auda niste pasi, fata tresari. De pe o strada neasfaltata au iesit 2 tipi care aratau mai mult a golani. Fata a vrut sa se ascunda printre ghenele de gunoi, dar acestia au vazut-o. Unul dintre ei a ramas pe loc in schimb celalt se indrepta spre fata amenintator. Ea se sperie dar, el ii puse mana la gura si ii arata un cutit. Nu credea ca o sa mai scape vie de acolo. Tipul a inceput s-o mangaie in diverse locuri. Cand sa o dezbrace se aud mai multi pasi grabiti si tropaind. Mai multe „gorile” au sarit pe tip, iar fata incepu sa fuga speriata de acolo. Ea se tot intreba de ce ar fi sarit niste bodyguarzi s-o apere. Se opri din alergat si iesi pe o strada aglomerata. Se facu nevazuta prin multime si se indreapta spre parcul in care fusese ieri pe ploaie. Lacrimile ii invadau chipul, desi ei nu facusera nimic cu ea, se simtea murdara numai pentru faptul ca au atins-o. Niciodata nu s-a simtit mai umilita si mai slaba. Era furioasa pe ea insasi ca s-a pierdut, ca o proasta si s-a lasat gasita de niste indivizi ciudati si probabil analfabeti. Acum se intreba ale cui erau acele gorile. Era sigura ca le va ramane indatorata pana cand va muri si ca niciodata nu ii va putea rasplati. Ajunsa acolo observa ca parcul era gol ca o zi inainte. Ea a decis sa se urce intr-o casa dintr-un copac. Alege cel mai departat copac si inloc sa se suie in casa, sa catarase pe acoperisul casutei. Statea si se uita la frunzele pomilor cum se miscau parca, era o adevarata simfonie. Se simtea in siguranta acolo sus, departe de lumea aceea nefericita si trista plina de nenorociti. Isi imagina mereu ca e o pasare si ca zboara prin vazduh incercand sa gaseasca alinare. Gandurile ei curgeau lin, visa cu ochii deschisi la o viata frumoasa, poate la cum avea sa fie cand va fi mare si la multe alte lucruri.
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
#11
maady_love_th Administrator Din: din patul lui tom
Postari: 279
Foarte draaguta contiunarea.Astept next-ul scumpa :*
_______________________________________ And we go on And we go on and in and on We don't belong We don't belong,belong To anyone The pain of love will last forever Promise me,promise me We turn and break the pain together The pain of love Love LOve..
O pasare, mai exact o ciara croncai si o speria. Ea se sezechilibra putin si se trezi din visare, insa nu-si mai amiti la ce se gandise cu un minut in urma, dar era sigura ca subconstientul ei inca mai stia. Isi aminti intr-un tarziu de concert si se dadu jos din copac. Iese din parc si merge spre casa, de data aceasta nu o mai lua prin spatele blocurilor pentru ca se invatase minte. Ajunsa acasa, deschide usa si o vede pe mama sa ingrijorata, stand pe un scaun. -Unde ai fost, Leah? Unde ai stat atat de mult? Ce ai facut? Mi-am facut griji din cauza ta! Sa nu mai pleci asa niciodata! A urmat un moment de tacere dar fata rupse linistea. -Am fost prin oras, minte ea. Mama, stiu ca e cam urat sa iti cer acum permisiunea de a merge diseara la un concert cu Denise dupa cat te-am ingrijorat. Te rog, iarta-ma! Se cai Leah. -Te iert! Dar data viitoare sa lasi un bilet sau ceva, bine? Spuse mama impingand cu degetul ochelarii mai sus pe nas. -Bine! Si concertul? -Daca ti atat de mult sa mergi poti sa mergi doar sa ai grija de tine. La ce ora este? -La sapte trebuie sa ma duc la Denise si o sa plecam amandoua. Zise ea ncet. -Inca ceva..., de unde ai avut banii de bilet? Intreba mama suspicioasa. -Denise mi-a luat si mie un bilet si nu m-a lasat sa refuz... -Bine. Hai dute si te schimba, poti imprumuta si de la mine haine daca ai nevoie. -Iti multumesc, mama! Leah radia de fericire, pur si simplu. Mama ei i-a zambit blan si asta insemna mult pentru ea. Starea ei agonizanta trecu si redeveni Leah cea vesela, insa inima ei se impietri putin, ura pentru acei vagabonti nu scazuse din intensitate catusi de putin. Ea s-a dus in camera ei sa isi caute haine pentru concert. A gasit o fusta neagra si un top turcoaz. La fusta isi puse o curea cu lanturi care curgeau siroie din ea. Ar fi vrut sa isi ia sandale dar se gandi ca e un concert si ca are nevoie de picioare intregi, asa ca a ales o pereche de pantofi-tenisi cu tocuri de opt centimetri, tot turcoaz. S-a mai gandit si ca o sa fie seara iar seara e mai frig, asa ca isi mai lua si o esarfa neagra. Cand a terminat sa se imbrace era sase si jumatate. Si-a luat o geanta sport plina de insigne si a bagat in ea de toate plus un aparat de fotografiat vechi care inca mai mergea. S-a dus in sufragerie si si-a luat la revedere de la mama sa si a plecat.
P.S. dedicat in speciat Mandarinnei, scuze de virgulele lipsa si posibilele greseli de tastare sau gramaticale P.S.-ul al doilea: Mie mi se pare destul de potrivita melodia, desi nu se potriveste ca un puzzle, dar mi se pare ca un buna in sensul ca ea e acum pe un curcubeu, dupa ce a trecut printr-un nor negru
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
Imi place . Ce imi place ? Iti spun acum : -Predomina naratiunea -Ai [aveti] descriere suficienta -Dialogul este putin ,dar nu este sec,banal, ceea ce e de apreciat. Nu am mai intalnit de ceva vreme un fic scris in acest mod .[ E de binee :]] ],Mada , ti-am zis numarul de ficuri citite de mine si am ajuns la acel stadiu in care nu ma mai incanta orice fic , orice idee .Acum depinde si de modul in care este scris iar aceasta creatie e scrisa a la carte . Ai cateva greseli gramaticale si/sau de tastare ,dar nu este nicio problema , se pot modifica.
Astept urmatoarea parte ! Kisses :* !
_______________________________________ Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu scapa de ea in viata. – Robert Heinlein *Cititi regulamentul ! Daca aveti probleme ce tin de moderator dati-mi un PM si rezolv .Multumesc !*
#14
maady_love_th Administrator Din: din patul lui tom
Postari: 279
Deci imi place foarte mult continuarea fan ficului.Este foarte reusita se vede ca ai lucrat la ea si te felicit.astept continuarea.Pupici :*
_______________________________________ And we go on And we go on and in and on We don't belong We don't belong,belong To anyone The pain of love will last forever Promise me,promise me We turn and break the pain together The pain of love Love LOve..
Eu pot mai mult decat se vede in ficul asta, sau al doilea fc al meu care are cam acelasi numar de cuvinte, dar totusi ma bucur ca va place. Nota: si katy poate mai mult, ma rog (ea l-a inceput prin 2009-2010 si eu lam super-modificat si continuat:]])
Strazile erau pustii, aerul era greu de respirat. Ei nu prea ii placea cand mergea pe strazi si era pustiu dar, intr-un final a ajuns acasa la Denise. -Bunaziua, doamna. Denise este? intreaba Leah politicoasa. -Da, este sus, se pregateste. O poti astepta aici. I-a loc, te rog pe canapea. Fata s-a asezt pe canapeaua indicata de mama lui Denise si o asteapta.Ea coboara scarile grabita. Era imbracata in niste blugi skiny, o bluza lunga verde, adidasii ei nelipsiti si un rucsac mic alb cu un breloc in forma de broscuta. -Ai aparut, broscut-o! Hai sa mergem, ca doar nu vrei sa intarziem! Excalama Fata in mov. -Calm, calm, unde arde? N-o sa intarziem, spuse Denise. -Tu sti unde e stadionul? E la marginea orasului! Cum sa ajungem pana acolo la fix? -Va duc eu cu masina, zise mama Denisei. -Multumim! zic amandoua in cor. Au iesit din casa si au urcat in masina. Era destul de aglomerat, dar intr-un final au ajuns. Doamna a plecat cu masina iar fetele au intrat cu chiu, cu vai in interiorul stadionului. Au rasuflat usurate ca nu incepuse concertul si si-au facut loc prin multime pana in primul rand. La destinatie au verificat daca mai sunt in viata si cu toate lucrurile la locul lor. Raspunsul a fost pozitiv. Peste tot erau pancarde si fane innebunite. Pe multe dintre pancarde era mesaje deochiate, insa pe majoritatea erau simple mesje de gragoste, iar un mesaj, unul singur era plin cu ura-idioti sai idioate penibile. Fanele tipau si urlau tot ce le venea in cap. Numai Leah si Denise nu faceau astea. Denise nu era o fana dipsperata, iar Leah era mult prea emotionata, iar orgoliul nu o lasa sa para o fana disperata, desi asa era. Dupa minute bune si-au facut aparitia. Toate fetele erau parca drogate. Bateria lui Gustav te facea sa te zbantui, bas-ul lui Georg se alterna perfect cu ea, chitara lui Tom era incitanta, iar vocea... vocea lui ii rasuna in capul lui Leah ca un cutit vicios, era cel mai frumos glas auzit de ea. Au cantat toate hit-urile de pe „Zimmer 483” si era un ultim bis, o melodie de pe orice album. Toate fanele tipau nume de hit-uri preferate dar, el a ales sa lase o singura fana sa aleaga. Dragalasenia copilariei ei il vrajise pe brunet, visul fetei se indeplini cu varf si indesat. Bill a ales-o tocmai pe ea. Toate fanele mureau de ciuda. Denise i-a facut vant pe scena. Leah a ales ca ultim bis melodia care ii iesea mereu pe hartie, „Monsoon”. Cand am zis cu varf si indesat chiar ca a fost cu indesat deoarece el a lasat-o sa cante cu el melodia. Ea incerca sa nu faca infarct si i-a iesit desul de bine melodia, dar numai pentru ca stia versurile si ritmul, nu pentru ca avea voce. Cine ar fi crezut ca acele versuri scrise si rescrise pe toate caietele ei aveau vrodata sa ii foloseasca cu adevarat. Leah era pur si simplu in rai. Cand melodia se termina fata avea lacrimi in ochi si ramase intepenita uitandu-se la el, el tragea cu ochiul la ea,insa fata ii era indreptata inspre public. Leah ii multumi foarte calda, feminina si matura pentru varsta ei, dar tot cu o voce de copila si cobora, alaturadu-se Denisei. Concertul se terminase, toata lumea se retragea in micutele lor case.
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
.